Skip to content

monasterocarpineto

Home Romania Fondarile noastre
Fondarile noastre PDF Stampa E-mail
Primi passi per il monastero carmelitano a Luncani, in Romania

“Acolo este Domnul” spune Ezechiel (Ez 48, 35). Aceasta este experienţa care se face mergând în România, la Lucani – Bacău – în centrul de spiritualitate ţinut de Părinţii Carmelitani, care până acum câţiva ani avea o comunitate de surori carmelitane Misionarie a Sf.  Terza a Pruncului Isus. Acolo, dacă Domnul va voi, se va deschide o mănăstire de maici carmelitane de viaţă contemplativă.

În teritoriul românesc nu lipseşte tradiţia seculară a vieţii monastice, mai ales în fraţii noştri ortodocşi. Există o veneraţie pentru viaţa monastică, fapt care nu se întâlneşte aici în occident, nu este înţeles acest tip de viaţă.

După o primă inspecţie în 1995, nu se mai vorbi de proiect. În 2003 într-o altă inspecţie în Romania, Episcopul din Iaşi, primind trei maici carmelitane din Carpineto Romano, vorbind despre viaţa religiosa, în mod special depre viaţa monastică spuse că dorea un “mic Carmel” in Dieceza sa.

Nu departe de Lucani, pe aceeaşi stradă Slatina, la aproximatv 500 de metri de la centrul de spiritualitete era o casă de vânzare, pe care am cumpărat-o prin intermediul binefăcătorilor şi care va devesi o mică mănăstire pentru maicile carmelitane – mică dacă ne gândim la mănăstirile ortodoxe, unde sunt chiar şi sute de călugări sau călugăriţe.

Mănăstirea va fi dedicată papei Paul al VI-lea. Pare ciudată această alegere, nu? Dar se explică. Mănăstirea nostră din Carpineto a luat naştere în timpul fervoros post-conciliar.

Primele lucrări de restructurare ale acestei case parohiale au fost oferite de Sfiniţa Sa papa Paul al VI-lea.

De-a lungul anilor comunitatea noastră a avut posibilitatea de a deschide alte mănăstiri: în 1992 în Toscana, Cerreto di Sorano; în 1998 a ajutat mănăstirea din Sutri; în 2005 am fondat un Carmel la Biela.

După mai mult de XXXV de ani, istoria se repetă: prin intermediul prietenilor şi binefăcătorilor am obţinut suma necesară pentru a adoperi cheltuielile. În acest fel un fir divin leagă Mănăstirea din Carpineto cu cu ceea ce va fi Mănăstirea Paul al VI-lea în România: acest mare pontif. El fu cel care în ’64 pe malurile Iordanului se întâlni cu patriarhul ortodox Atenagora, el fu cel care a încurajat studiale ecumenice în vedere dialogului cu fraţi noştri ortodocşi, el a dat imputul pentru Mănăstirile noastre.

Noile fondări cer sacrificiu, unitate, statornicie şi mai ales rugăciune şi spirit de iubire. Am experimentat aceasta în cei XXXV de ani la Carpineto; în prima noastră fondare la Cerreto di Sorano –Gr- în 1992; am retrăit aceasta la începutul de fondare la Pietravairano –Ce- în 1996 (după a trebuit să închidem); am retrăit când am ajutat Mănăstirea din Sutri –Vt- în 1998; am reînnoit trăirea cu Mănăstirea Mater Carmeli la Biella în 2005. Acum ne pregătim pentru proiectul în România.

„Dacă Domnul nu zideşte casa, în zadar muncesc constructorii...” spune Psalmul 125.

Casa noastră pare a fi fondată pe stânca care este Cristos.

Mulţumim tuturor binefăcătorilor care ne-au ajutat şi care ne ajută în continuare.

Sămânţa creşte încet, dar apoi aduce roade... şi roadele se înmulţesc cu timpul.